joi, 2 iunie 2011

Eroi...

Ce sunt aia eroii ? Nu . O intrebare mai buna ii, mai avem eroi ? Mai avem oameni cu care sa ne mandrim si cel mai important lucru sa ii cinstim? Raspunsul e simplu, cel putin raspunsul meu, DA . Pentru mine, eroi sunt cei care si-au dat viata pentru apararea Romaniei, au sacrificat multe lucruri pentru a apara ceea ce credeau, iubeau si apreciau .
Azi, 2 mai, este ziua veteranilor de razboi, si azi au fost comemorati toti cei care si-au dat viata pe front, si acum isi dorm somnul de veci pe alte meleaguri, cei care au supravietuit razboiului si cei care au supravietuit pana acum . Am fost destul de norocos ( norocos spun deoarece profa de istorie m-a intrebat daca vin si am acceptat, nestiind ca e vorba despre comemorarea lor, am aflat abia dupa ce am acceptat ) sa particip si eu acolo . Cand am ajuns, am vazut o mare de oameni ( o mare de oameni=vreo 50, dar pentru locul in care s-a efectuat a fost o mare de oameni ) stateau si ascultau slujba prin care ii pomeneau pe cei morti . Undeva, la vreo 3 metri in fata mea, pe o banca, cu bastoanele in mana, cu palariile pe cap care ii proteja de soarele care fara sa tina cont de ceremonia ce se desfasura era dogoritor, cu o lacrima in ochi datorita lucrurilor care le-au vazut in razboi si le-au experimentat, si a faptului ca poate frati, vecini, prieteni sau doar frati romani le-au murit in brate, cu decoratiile pe care le purtau in piept cu mandrie, se aflau veteranii de razboi .
La ceremonie erau prezenti si 3 preoti, 2 ortodocsi si 1 catolic . Acestia, in loc sa spuna ceva despre eroii de razboi, au intrat in polemici religioase si parca se intepau reciproc ca religia fiecaruia ii mai importanta . Fapt divers comic, am facut aceasta remarca cu voce tare, si s-au intors cu fata catre mine 2 doamne trecute de prima si a doua tinerete . Eu ma asteptam sa ma mustre pentru iesirea mea, dar in schimb, ele mi-au zambit si mi-au spus ca am dreptate . Dupa ce au terminat preotii cu cearta lor, au urmat cateva cantece si recitari de poezii dupa care ceremonia s-a terminat .
Eu aveam un fix . Vroiam sa dau mana cu cativa veterani de razboi . Nah, dorinta mi-a fost indeplinita . Am avut onoarea si privilegiul de a strange o mana, care acum 60 si ceva de ani strangea o arma pentru patrie si popor . Asta e un motiv destul de bun de mandrie, cel putin pentru mine si nimeni nu o sa ma faca sa imi schimb parerea . Un moment emotionant a fost atunci cand i-am strans mana unui veteran, acesta a inceput sa planga . Cine stie ce si-o fi amintit ? Cine stie ce imagini, amintiri si-a adus aminte, sau poate pentru simplul fapt ca cineva inca nu i-a uitat si isi mai aduce aminte ca noi suntem aici doar pentru ca ei au trecut prin iad .
De la aceasta intalnire, am plecat cu gandul ca unii oameni inca nu sunt de tot uitati si cu mandria ca am strans mainile a 3 eroi de razboi .
Ce sa va zic ? Pace si amintiti-va de toti eroii Romaniei .

2 comentarii:

  1. fain. Măcar tu ai făcut ceva fain şi util azi, de care îţi vei aminti cu siguranţă.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ooo, sa inteleg ca ti-a placut. Ce mai faci Goro? nu am mai vorbit de ceva vreme..

    RăspundețiȘtergere

No lasa un mesaj daca tot citesti ce absurditati spun !